Cei care suferă de atacuri de panică știu prea bine acest lucru: ele apar de cele mai multe ori fără niciun motiv aparent, de multe ori atunci când se așteaptă cel mai puțin și, da, pot apărea și în timpul somnului… parcă mintea nu doarme niciodată!

Noapte bună la găleată. Prin această zicală ne referim la modul în care, mergând la culcare, respingem și reducem la tăcere grijile sau rețineri ale zilei. Dar atunci când un „vierme în minte ne bântuie” chiar și noaptea poate fi foarte anevoioasă.

Pare un paradox: chiar în momentul în care ne amăgim că suntem în sfârșit liniștiți și că am redus la tăcere pentru câteva ore travaliul mental, apare atacul de panică, deși ne aflăm în fața unui prezent, cel al somnului de noapte, care nu ar trebui să prezinte niciun pericol real iminent.

Cum să interpretăm aceste semnale doar aparent contradictorii pe care ni le trimite mintea noastră? Și cum să revenim la un somn liniștit, fără crize de anxietate și atacuri de panică nocturne?

Atacuri de panică în timpul somnului

Atacurile de panică, mai ales la cei care suferă de ele în mod recurent, reprezintă o simptomatologie psihologică potențial legată de diferite tipuri de anxietate și de funcționare a caracterului, dar care se repetă în moduri de cele mai multe ori suprapuse: atacul de panică pare să apară fără niciun motiv aparent, ca un fulger din senin care – datorită simptomelor fizice și psihologice pe care le antrenează – dă senzația de a muri sau de a înnebuni.

Cu alte cuvinte, se pare că trupul și mintea, în acele zece minute, intră literalmente în scurtcircuit: ai senzația că pierzi complet controlul asupra ta, asupra corpului și gândurilor tale. Acest lucru se întâmplă mai ales la debutul problemei, deoarece cei care suferă de atacuri de panică recurente învață în timp să recunoască debutul, să distingă semnalul dat de anxietate de urgențele reale și de manifestările de altă origine.

Acest lucru nu face ca subiectul să fie capabil să gestioneze atacurile de panică în timpul somnului, nici pe departe, pentru că tocmai în acest fel se instituie pe termen lung un mecanism anticipativ al anxietății, în care persoana, conștientă de vulnerabilitatea sa la atacurile de panică, începe să se teamă și să aștepte cu îngrijorare când și unde va avea loc următorul eveniment, modificându-și parțial obiceiurile în funcție de aprehensiunea pe care o poate genera un eventual atac de panică în timpul somnului.

Printre circumstanțele în care pot apărea atacurile de panică se numără somnulAtacurile de panică nocturne pot apărea atât în faza de adormire, perturbând astfel debutul somnului inițial, dar și în timpul nopții, iar apoi în timpul celorlalte faze ale somnului până la a influența visul și a obliga subiectul să se trezească brusc ca în fața unui coșmar.

Somnul și stările de conștiință

Atacurile de panică pot apărea în timpul somnului, fie ca debut al problemei – nu este neobișnuit să se experimenteze primul atac de panică în timpul nopții -, fie ca o manifestare suplimentară a unei probleme deja structurate, reprezentând principala sau una dintre multele ocazii în care atacul de panică își face apariția în timpul zilei.

Ceea ce face ca atacurile de panică nocturne să fie potențial mai neplăcute și, pe termen lung, dăunătoare bunăstării noastre este faptul că, atunci când acestea apar în cele mai profunde stadii ale somnului (faza REM 3), subiectul a părăsit deja roata conștiinței alerte și se află într-o stare de lipsă de control asupra sa.

Acesta este motivul pentru care ele pot fi confundate uneori cu reacții la coșmaruri, deși, în cazurile de atacuri de panică adevărate, nu se poate de fapt să ne amintim un vis anume.

În acest sens, sentimentul de pierdere a controlului poate părea mai mare, dar nu este în niciun caz o tulburare psihologică separată sau de sine stătătoare.

În orice caz, atacurile de panică în timpul somnului vor fi trăite cu atât mai mult ca fapte deconcertante și de neînțeles cu cât par mai străine persoanei care le experimentează. Primul raționament care trebuie făcut, așadar, este să se întrebe: „Ce îmi semnalează acest eveniment care este problematic?”.

Ce ne semnalează atacurile de panică?

Fiecare dintre noi, indiferent dacă suferă sau nu de atacuri de panică, are un amestec personal de anxietăți legate de funcționarea și istoricul caracterului său.

Panica poate face parte din acest „amestec” atunci când ne semnalează că unul sau mai multe aspecte din viața noastră nu merg în direcția corectă și acest lucru ne poate face să ne simțim amenințați și în pericol din punct de vedere psihologic.

Această amenințare percepută nu este neapărat identificabilă într-o singură sursă. De cele mai multe ori, dimpotrivă, nu există o cauză unică, simplă, capabilă să „explice” apariția unui atac de panică; mai degrabă, există un set de situații, persoane sau activități care, în funcție de semnificațiile emoționale la care se referă implicit, pot reprezenta sau trimite la un sentiment de amenințare iminentă.

O amenințare care, în realitate, nu este localizată atât în realitatea materială exterioară, cât în evenimentele emoționale din viața psihică a cuiva, pe care psihicul, de teamă, poate încerca să le pună deoparte, doar pentru a le vedea reapărând sub forma copleșitoare și inexplicabilă a atacului de panică.

Intervenția pentru rezolvarea atacurilor de panică în somn

Noaptea și somnul reprezintă un moment special și semnificativ pentru creierul și emoțiile noastre: mintea rațională și sarcinile zilnice încetează să ne mai „distragă” de la noi înșine și tocmai în somnul de noapte anxietățile emoționale latente pot găsi mai ușor spațiu pentru a se face simțite.

Tratamentul poate fi farmacologic, pentru cei care au nevoie sau doresc controlul simptomelor, iar în acest caz intervenția unui specialist este esențială.

În cazul în care se dorește, în schimb, îmbunătățirea calității stării de bine emoționale cu ajutorul suplimentelor pentru anxietate și atacuri de panică, se poate opta pentru soluții mai ușor de obținut.

Este sugerată terapia psihologică, în cazul în care se întreprinde o psihoterapie care să ajute la reducerea anxietății și la ascultarea amenințărilor emoționale resimțite de psihicul propriu.